Cum putem rezista manipulării!?

Cuvinte, semne, legi și, într-o mare măsură, prezența celorlalți sunt factorii ce au  o mare putere de influență asupra oricărei persoane, dirijându-i reacțiile și comportamentul uneori chiar fără ca respectivul să-și dea seama. Putem vorbi de manipulare atunci când o anumită situație socială este creată premeditat pentru a influența reacțiile și comportamentul celor manipulați în sensul dorit de manipulator.                                                                                                                                       O tehnică care se bazează pe manipulare este cea denumită de specialiști ”Piciorul în ușă”. Ea pornește de la ideea că, pentru a determina oamenii să accepte o concesie majoră, este convenabil să li se prezinte mai întâi o cerere nesemnificativă, dar de aceeași natură, căreia aproape fiecare îi va da curs, pentru ca abia apoi să se vină cu cererea avută în vedere de la bun început. Cu toate că tehnica ”Piciorul în ușă” se bazează pe stimuli sociali minori, efectele sale pot fi extrem de puternice, uneori chiar la nivelul unei societăți întregi.

O alta tehnică de manipulare este ”Ușa în față”. Deși este total opusă, ca esență, de ”Piciorul în ușă”, efectele sunt aceleași. Prin această tehnică, oamenii sunt determinați să accepte o anumita concesie, prezentându-li-se în prealabil o cerere mult mai mare, de aceeași natură, care are toate șansele să fie refuzată. Abia după aceea se vine cu cererea avuta în vedere de la bun început. Aceasta are toate șansele să fie acceptată deoarece, prin comparație cu solicitarea inacceptabilă de dinainte, pare foarte rezonabilă.                                                                                                                                                                              Nu în cele din urmă voi prezenta și tehnica ”Mingea la joasă înălțime”, care susţine dictonul: ”Unde a mers mia, meargă şi suta!”. Uneori, fiind manipulați, oamenii se conduc parcă după un principiu și mai păgubitor: ”Unde a mers suta, meargă şi mia!”.

Tehnicile de manipulare sunt axate pe obținerea controlului asupra comportamentului, gândirii sau sentimentelor subiecților, într-o anumită situație socială și pe parcursul unor anumite perioade de timp, în vedere câștigării unor avantaje substanțiale pentru artizanii manipulării și în detrimentul celor controlați. Deși unele metode de manipulare se bazează pe tehnici  precum hipnoza, administrarea de droguri sau de șocuri electrice, intervenții chirurgicale pe creier, cele mai multe strategii de obținere a unui control asupra individului au în vedere tehnici ”laice”, în majoritatea cazurilor extrem de eficiente.

Care este cea mai bună cale de a rezista manipulării? La prima vedere, soluția ideală ar fi izolarea totală de societate, în acest fel individul putându-se detașa de influențele exterioare. Ar putea exista și o variantă mai rezonabilă a izolării: individul continuă să trăiască în societate, dar se poate detașa emoțional de anumite aspecte ale vieții. Să nu uităm faptul că detașarea atrage după sine pierderea familiei, de persoanele iubite, prieteni, colegi, care, întâmpinați tot timpul cu răceală, vor ajunge să evite contactul direct. Pe de altă parte, implicarea totală, sinceră, plină de pasiune în viața socială ne poate face extrem de vulnerabili la influențele exercitate de maeștrii manipulării.

În ultimul rând, există o a treia cale prin care putem să ne păstrăm controlul asupra propriei persoane fără a renunța la contactele sociale: este vorba de a nu mai alege între detașare și implicare, ci de a alterna cele două stări, astfel încât perioadele de trăire la cote înalte să fie urmate de scurte intervale de detașare. Oscilarea permanentă între acești doi poli este singura modalitate de a evita, pe cât posibil, manipulările zilnice.

Organizarea unei conferințe de presă

O conferință de presă se lansează în situații deosebite, când o instituție dorește să facă un comunicat deosebit de important, de larg interes. Aceasta constituie un eveniment-cheie în politica de comunicare a unei organizații. Ea oferă un loc și un moment privilegiate pentru a transmite o informație de maximă importanță. Heywood definește conferința de presă ca „un eveniment-știre”, prin care noua informație urmează să fie dezvăluită și discutată cu reprezentanții mass media. Jurnaliștilor și purtătorilor de cuvânt nu le plac conferințele de presă; primilor deoarece adeseori pierd timpul la asemenea întâlniri și pentru că în cadrul lor sunt obligați să împartă informația cu alți colegi de breaslă. Celorlalți nu le place pentru că trebuie să își asume riscul unei reuniuni publice la care participarea și atitudinea jurnaliștilor nu sunt niciodată sigure.

            Temele unei conferințe pot fi decizii politice majore, proiecte importante, întâlniri cu personalități marcante, conflicte, situații de urgență sau catastrofe. Putem organiza o conferință de presă doar în cazul în care reușim să răspundem afirmativ la cel puțin 3 din întrebările de mai jos:

a)      Organizația se bucură de un prestigiu suficient de mare pentru a atrage un număr reprezentativ de ziariști?

b)      Activitățile organizației au o importanță deosebită pentru un segment determinat al populației?

c)      Este evenimentul în cauză atât de important încât organizația să trebuiască să ofere explicații în legătură cu el?

d)      Subiectul de discuție interesează suficient de mult presa pentru a suscita întrebările ziariștilor?

e)      Există informații sau poziții noi care pot fi oferite sau argumentate în fața presei?

Organizarea unei conferințe de presă trebuie să țină seama de un plan general, bazat pe următoarele etape:

1. Pregătirea conferinței de presă

–         Alegerea momentului (data, ziua ora);

–         Stabilirea locului de desfășurare;

–         Stabilirea listei invitaților;

–         Redactarea și trimiterea invitațiilor;

–         Redactarea documentației;

–         Elaborarea materialelor ajutătoare;

–         Pregătirea discursurilor sau intervențiilor;

–         Pregătirea reprezentanților organizației care vor participa la conferință;

–         Pregătiri și verificări de ultimă oră.

2. Desfășurarea conferinței de presă

–         Primirea jurnaliștilor;

–         Deschiderea conferinței;

–         Discursul reprezentantului organizației;

–         Întrebările;

–         Închiderea conferinței;

–         Dialogul informal.

3. Evaluarea conferinței de presă

–         Redactarea scrisorilor de mulțumire;

–         Trimitere de documentație suplimentară jurnaliștilor care au solicitat acest lucru;

–         Urmărirea reacțiilor presei.

În concluzie, cam așa ar trebui să arate o conferință de presă de succes.

De ce să???

Acum, în prag de sărbători, stăteam și făceam în minte o retrospectivă a anului care tocmai se încheie, încercând să punctez cele mai semnificative evenimente, reușite și lucruri auzite în 2013. Astfel că nu mă pot lăuda cu multe….. În principal punctez activitatea școlară(care a mers bine, zic eu) și câteva activități realizate în timpul liber(excursii, activități de voluntariat etc. ). Dar, pe lângă ce  am făcut mai am pe listă și lucrurile care stau în ”stand-by” pentru 2014, și asta nu pentru că nu ar fi fost o prioritate pe anul curent, dar pur și simplu nu au vrut să se întâmple. Primul, și cel mai important, este găsirea unui job. Și de aici intră în acțiune întrebarea din titlu ”de ce să”. Ca orice absolvent al unei facultăți am realizat că majoritatea, dacă nu toate companiile la care aplici cer experiență, pe lângă baza teoretică dobândită în școală. Experiență care se face, după cum și suntem  sfătuiți, cu ajutorul voluntariatului, care se presupune că ne ajută atunci când mergem și depunem n CV-uri. Eu personal am ales să intru în acest joc din anul 2009 și nu pot spune că îmi pare rău, dar dacă e să privim cealaltă latură, cea cu CV etc. etc. nu prea s-a înghesuit lumea să mă sune și să mă angajeze, dar nu e problemă, eu încă sunt încrezător că toată această experiență va conta într-un viitor apropiat(zic eu).

Ca să nu mai întind prea mult povestea las întrebarea deschisă doritorilor care vor să mă comenteze, critice, corecteze etc. și propun un sondaj celor interesați de subiect.